Ştefaaaaaaaaaan

Acesta este Ştefan. El este unul dintre cei mai buni prieteni-băieţi ai mei(dacă nu cel mai bun momentan) şi aseară când îl luam în braţe şi-i spuneam că eu ţin la el ca un prieten şi că e prietenul meu cel mai bun nu mă credea şi zicea că sunt beată. Na, bă, că ţin la tine şi fără să fiu beată!
Tricoul de pe el i l-am ales eu când i-am luat cadou de Sf. Ştefan şi sunt foarte mândră de acest lucru :D
So, he's my homie and if you mess with him, you mess with me, and then I'll mess with you :))

P.S. Am ales poza asta pentru că e din cea mai nouă "sesiune foto" de-a lui (creizi bici) şi vroiam să-i protejez totuşi identitatea.Şi să se vadă tricoul :D

Bai, cat ii ceasu'?

Ptiu ,fir-ar al dracului de treaba, iar e vineri seara! Si acuma o zic cu regret, pentru ca asta inseamna ca s-a mai dus o saptamana. Si nu orice fel de saptamana, ci una de vacanta! Sunt excesiv de crizata si impacientata momentan de faptu' ca fuse si se duse! Amr 134 de zile pana la prima mea proba la bac! Si n-am invatat nimica! Aaaaaaaaaargh!

Azi m-am trezit relativ devreme, dar o trecut ziua pe degeaba asa, fara sa-mi dau seama cand o trecut. Nici n-am iesit la karaoke cu prietenii, nici nic, am stat si-am ajutat-o pe sor-mea cu o lucrare pentru facultate. Sunt o popandoaica!

Maine imi fac de cap! Ma duc la prega de dimineata (yes!), apoi vin acasa sa fac curatenie fulger (yes!) si eventul si-o prajitura, ca vine o prietena sa lucram la chimie (yes!), dar si sa ne uitam la un film. Sper ca apoi sa reusesc sa trag de Johnny boy, sa le mai dea dracu' de examene si sa iasa si el la o cafea cu mine, ca incep sa treaca anii!

Bai, iar o trecut timpu' intr-un mod incredibil! Bai, va zic eu, fuge timpu'! Hai pa, v-am pupat, ma duc sa-l prind!

Pauza si mama

Mamica mea e taaaare simpatica. Bai, da'i dificila ca naiba! I-a zis taica-miu ca are prostu' obicei sa se holbeze la oameni cand mananca si s-o ofticat, gata! Asa face si cu mine: daca ii zic frumos ca nu are dreptate, se crizeaza si tot ea se supara pe mine. Aaarrrrrrgh, innebunesc!

Tot timpul am facut analogie intre ea si un prieten de-al meu, nascut la o zi si 17 ani diferenta de mama, amandoi ma cearta la fel, au acelasi stil inconfundabil de a face misto de mine si sunt la fel de iriscibili si enervanti si dati dracului!

Intre timp, am fost la Vatra Dornei 3 zile cu 2 prietene de-ale mele si a fost foarte fun, am flirtat cu un schior mortal de dragut si am dansat intr-un club cu un tip interesant. M-am distrat azi la prega la chimie pentru ca profu a facut un misto de mine in stil mare... Si mai revin cu detalii daca mai fac ceva interesant :D

Inca ceva...

Da, deci sunt dezamagita. Cand ma uit la dashbord si nu mai vad nici un vizitator clandestin pe la 7 dimineata, ma apuca dezamagirea... Si asta cam de cand am zis ca-mi place sa-l vad pe blogul meu la 7 a.m. :)

Haideti sa va spun o varianta mai noua a lui "carpe diem", pe care am invatat-o de la un coleg, in momentul in care a fost intrebat de profu de filosofie care e principiul lui de viata. Raspuns? "Futi, nu futi, vremea pulii trece!" (bine, era o varianta cenzurata)

Tin sa le multumesc lui Radu si lui Ionut pentru putinele cunostinte asimilate din cadrul tehnologiei informaticii, a blogo...sferei si a hackuielii, fara de care nu as fi fost astazi alaturi de voi!

Lucru manual

Asta fac. Lucru manual. Pe bune, momentan decupez niste poze scanate si imprimate si etc. E majoratul Andreei, care este prietena mea cea mai buna si cea mai veche (ne cunoastem din burticile mamicilor noastre :D). Ii fac un caietel-povestioara cu noi 2. Am poze de cand abia stiam sa vorbim, si de la 7 ani, poze porno pe plaja, si de la 17, cand eram la munte si agatam baieti.

Si momentan ma simt super bine. I-am furat ceasu' de mana a lu' tata (v-am spus ca imi plac ceasurile la nebunie?), mi-am aprins super lampa de pe birou (are un brat mobil si lumina puternica, ma simt ca un artist care lucreaza minutios la opera sa), ascult muzica de chill (Cocorosie) sau comerciala si caaaaaant cat ma tin plamanii...

Ma simt bineeee si vroiam sa impartasesc acest lucru :D Am emotii, in schimb, cu cadoul si cu...timpul (iar intarzii?). Ah,vedem noi ce-o sa fie. Carpe diem, cuaie!

Inc'un pic

Hmm... Mi-e somn, dar trebuie sa ma duc in mall sa fac pe rafinata si sa cumpar niste cadouri pentru Stefanii nostri din grupul de prieteni. Mi-s dragi, dar ce bine mai stateam mai devreme in pat....

De Craciun nu pot sa zic ca mi-a adus Mos Craciun ce-am vrut, pentru ca nu mi-am dorit nimic. Mai bine, decat sa raman dezamagita apoi... Dar mi-o facut Mosu' surprize frumoase si pot sa zic ca o fost un Craciun relativ reusit. I-am colindat pe profi de 24 seara, pe 25 dimineata am fost la super scumpa noastra profa de romana, care e o adevarata doamna si o super femeie :D Ca sa nu mai mentionez ca am iesit in oras si am revazut o gramada de oameni, prieteni vechi pe care nu i-am mai vazut demult si cu care am programat intalniri pe tot restul vacantei :))

Pana si visele au fost faine, azi noapte de exemplu am visat in culori vii si muzica, mintea mea derula rapid imagini parca din desene animate ale anilor '70 si imagini dadaistice. Suna stupid, dar dimineata m-am trezit si eram like "bai, ce cool visez" :))

Acuma ar trebui sa plec in 5 minute spre mall, pana mea... N-am nici un chef, da' tre sa se ocupe cineva de treaba. Hai v-am pupat, ne mai auzim in preajma revelionului...

detalii,detalii

azi am sa scriu aberatii si cu litera mica. Ok, ne oprim cu litera mica. Hmm, cred ca peste catva timp n-am sa ma pot abtine si am sa sterg inceputu' de blog ca sa pun cu litera mare,ca asa e ortografic si frumos (da, sunt obsedata :D).

Azi sunt relativ trista. Adica nu sunt trista,stai...Cum sa ma explic?...De fapt sunt ok, uite,acuma zambesc. Dar asa, am oleaca de ceva pe suflet. Mi-am amintit de relatii in care am pus suflet si nu am primit suflet inapoi. Si prin asta nu ma refer doar la fosti prieteni, ei fusera si se dusera fara prea mari resentimente. Ma gandesc la prieteni, grupuri de prieteni, tata, prieteni.

Mi-am gasit pe telefonul meu vechi pe care mi-am pus o noua cartela (asa-i romanu', cu 3 telefoane si 10 cartele) un sms trimis. Fusese trimis la un grup de prieteni (vreo 15-20). Era asa:"Buna.Maine (data),la ora (ora), sunteti invitati speciali la mine acasa :P Be there!Si confirmati :)" N-am primit nici o confirmare,nici un raspuns,n-a venit nimeni. N-am suferit prea tare, mi-am gasit altceva de facut. Dar am fost tare dezamagita, ca se vorbea de egalitatea oamenilor in grup si ete egalitatea! I-am povestit asta azi unei prietene si i s-o parut amuzant. Mie sincer nu.

Sau faptu' ca profa de istorie care e o sinistra aproxiamtiv severa si crizata mi-a zis ca ma apreciaza pentru activitatile mele (intr-un context oarecare si neinteresant) si tata azi,intors dupa aproape o saptamana m-a intrebat ce mai fac. "pai,uite ieri am dat exam..." si el "da,nu vorbeam serios,nu ma intereseaza".

Poate vreau prea mult, poate sunt eu emo si dramatica degeaba, poate sunt apreciata pe alte planuri si de alti oameni, da' sa mor daca imi dau seama de cine si cum si unde.... (bine,exista exceptii)

Oricum ar fi, pana maine am sa uit de asta. Momentan ma duc sa-mi gasesc fericirea...In cartea de bio. Am de invatat.

Un altfel de nimic

Asta e un post despre nimic. Adica de ceea ce am eu chef acum. Ma gandesc ce important e nimicul. Am petrecut o gramada de timp valoros cu prietenii mei facand nimic. Si chiar era valoros, pentru ca era un nimic productiv, care ne intarea prietenia sau ne facea sa ne gandim la niste chestii ingenioase.

Nimicul e important prin esenta lui si e o chestie importanta. Eu vorbesc despre nimic, dar totusi nu e nimic. Nimicul nu e zero,pentru ca zero e ceva si nimicul e mai mult decat atat. Nimicul e nimic si noi nu stim sa-l observam, pentru ca stam foarte prost cu atentia. Ganditi-va la momentele (care sigur vi s-au intamplat) cand cautati un obiect si nu-l gaseati, ca apoi sa va dati seama ca a fost tot timpul la vedere. Acum ganditi-va cat de usor e sa ratati lucrurile importante pe care nici macar nu le cautati/nu le stiti. Adica cele ce sunt numite "nimicuri". Uneori nimicurile chiar sunt nimicuri, dar de foarte multe ori ele au un cu totul alt inteles si rol. De exemplu, eu si cu prietenii mei mai mergem si stam pe la Gheraiesti. Ce facem acolo? Nimic. Si tocmai asta e frumusetea chestiei.

Folosim de obicei cuvantul "nimic" ca sa exprimam sentimente negative de obicei,ca "n-am chef de nimic". Na, acuma ganditi-va la zilele ingrozitoare de la scoala sau de la servici in care ti-ai dori pur si simplu sa te duci undeva si sa nu mai faci nimic.

Adevarul e ca nu stim sa apreciem nimicul. In general, nu prea le avem cu apreciatu', ca noua ne place kitschu' si superficialitatea.Nu va ganditi la clisee, nu se intampla numai in Romania sau numai cu generatia de pustani.

Nu mai am chef sa scriu. Am chef de un pic de nimic. Am plecat,pa pa!

Tot eu, tot azi...

Si m-am intors si de la prega. Imi invat la bio si am luat 2.55 in test :> (fara punctul din oficiu,cu tot cu el este un onorabil 3,55). Si totusi scriu iar.

Dupa prega am fost in "Natura" (ceainaria aia de pe 9mai), unde in unele miercuri se organizeaza "seara folk". Aceasta consta in omuleti care se pricep sa zangane chitara si sa isi miste coardele vocale asa cum trebuie si iese cu cantare.Nu se canta numai folk, dar e muzica faina si te surprinzi si tu din public ca te alaturi celorlalti din sala si celor care sustin recitalul propriu-zis, chair daca o iei pe aratura.

Si seara asta din "Natura" a fost folk. Trei colegi de-ai mei au cantat si ei vreo cateva melodii (in jur de 7,daca am inteles bine). Bine,in timp ce ei cantau, eu eram la cateva blocuri mai incolo si incercam sa inteleg cum sta treaba cu aminele (chimie,pregatire,va spune ceva?). Imi pare rau ca nu am fost de fata, sa-i sustin, mai ales ca eu sunt aia de ma incapatanez sa cant cu ei cu vocea mea de baiat puber in fiecare excursie sau alta iesire cu chitara. M-am intalnit totusi cu gasca de colegi, am stat un pic si-am mai cantat si eu vreo 2 melodii cu restul lumii. Am plecat destul de repejor, pentru ca ce alta data erau prietenii mei cei mai buni cu care ieseam seara de seara, acum sunt doar niste colegi si parca nu ma mai simt asa de in largul meu cu ei. Na, asta-i treaba, se mai schimba lumea...

A,ce mai vroiam sa va spun! Am vazut ieri filmul "Y tu mama tambien". Chiar daca faptul ca e in spaniola s-ar putea sa nu te atraga prea mult, mi s-a parut un super film.O poveste simpla cu 2 pusti (adica baieti amandoi) cam de varsta mea care erau prieteni. E un fel de comedie, dar nu de aia americana stupida. Dati un search pe imdb sau direct download de pe undeva, ca nu dureaza mult si e fain.(sunt fata, am 18 ani si am crize de personalitate, deci probabil realizati ca s-ar putea sa nu vi se para asa de fain si voua, but give it a try!)

Hai ca ma intorc la bio, ca deja incep sa ma pierd in prea multe ganduri pe care nu le-as putea expune intr-un mod coerent :D See ya!