Lucru manual

Asta fac. Lucru manual. Pe bune, momentan decupez niste poze scanate si imprimate si etc. E majoratul Andreei, care este prietena mea cea mai buna si cea mai veche (ne cunoastem din burticile mamicilor noastre :D). Ii fac un caietel-povestioara cu noi 2. Am poze de cand abia stiam sa vorbim, si de la 7 ani, poze porno pe plaja, si de la 17, cand eram la munte si agatam baieti.

Si momentan ma simt super bine. I-am furat ceasu' de mana a lu' tata (v-am spus ca imi plac ceasurile la nebunie?), mi-am aprins super lampa de pe birou (are un brat mobil si lumina puternica, ma simt ca un artist care lucreaza minutios la opera sa), ascult muzica de chill (Cocorosie) sau comerciala si caaaaaant cat ma tin plamanii...

Ma simt bineeee si vroiam sa impartasesc acest lucru :D Am emotii, in schimb, cu cadoul si cu...timpul (iar intarzii?). Ah,vedem noi ce-o sa fie. Carpe diem, cuaie!

detalii,detalii

azi am sa scriu aberatii si cu litera mica. Ok, ne oprim cu litera mica. Hmm, cred ca peste catva timp n-am sa ma pot abtine si am sa sterg inceputu' de blog ca sa pun cu litera mare,ca asa e ortografic si frumos (da, sunt obsedata :D).

Azi sunt relativ trista. Adica nu sunt trista,stai...Cum sa ma explic?...De fapt sunt ok, uite,acuma zambesc. Dar asa, am oleaca de ceva pe suflet. Mi-am amintit de relatii in care am pus suflet si nu am primit suflet inapoi. Si prin asta nu ma refer doar la fosti prieteni, ei fusera si se dusera fara prea mari resentimente. Ma gandesc la prieteni, grupuri de prieteni, tata, prieteni.

Mi-am gasit pe telefonul meu vechi pe care mi-am pus o noua cartela (asa-i romanu', cu 3 telefoane si 10 cartele) un sms trimis. Fusese trimis la un grup de prieteni (vreo 15-20). Era asa:"Buna.Maine (data),la ora (ora), sunteti invitati speciali la mine acasa :P Be there!Si confirmati :)" N-am primit nici o confirmare,nici un raspuns,n-a venit nimeni. N-am suferit prea tare, mi-am gasit altceva de facut. Dar am fost tare dezamagita, ca se vorbea de egalitatea oamenilor in grup si ete egalitatea! I-am povestit asta azi unei prietene si i s-o parut amuzant. Mie sincer nu.

Sau faptu' ca profa de istorie care e o sinistra aproxiamtiv severa si crizata mi-a zis ca ma apreciaza pentru activitatile mele (intr-un context oarecare si neinteresant) si tata azi,intors dupa aproape o saptamana m-a intrebat ce mai fac. "pai,uite ieri am dat exam..." si el "da,nu vorbeam serios,nu ma intereseaza".

Poate vreau prea mult, poate sunt eu emo si dramatica degeaba, poate sunt apreciata pe alte planuri si de alti oameni, da' sa mor daca imi dau seama de cine si cum si unde.... (bine,exista exceptii)

Oricum ar fi, pana maine am sa uit de asta. Momentan ma duc sa-mi gasesc fericirea...In cartea de bio. Am de invatat.