Si se stranse la pieptul lui, speriata, cautand tot universul in palma lui aspra si incerca sa simta. Sa faca toata lumea sa dispara si totusi sa acapareze si sa absoarba tot. Dar nu putea si o durea si el nu intelegea. Si-l saruta lung, ca sa-i capteze si ultima suflare. Iar el incerca s-o simta, dar cu ce folos? Ea isi secase sufletul, se ascunse fix sub stern si statea pitita acolo. Apoi se gandi sa evadeze. Si incepu sa impinga cu manutele ei mici, sa bata, sa zgarie pana firicele fine de durere au inceput sa i se prelinga in jos pe mana...El ii simti zbaterea si se desprinse din sarut. Se uita in ochii ei negri si vazu o furtuna copilaroasa care ii rasucea sufletul.
Ea se ridica, isi prinse parul intr-o coada de cal, isi lua jacheta pe ea si pantofiorii in picioare. Deschise usa, trecu pragul si spuse aproape inocent: "Noapte buna,sufletel!"
Lumea nu e făcută pentru oameni singuri.
Acum 3 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu