Un altfel de nimic

Asta e un post despre nimic. Adica de ceea ce am eu chef acum. Ma gandesc ce important e nimicul. Am petrecut o gramada de timp valoros cu prietenii mei facand nimic. Si chiar era valoros, pentru ca era un nimic productiv, care ne intarea prietenia sau ne facea sa ne gandim la niste chestii ingenioase.

Nimicul e important prin esenta lui si e o chestie importanta. Eu vorbesc despre nimic, dar totusi nu e nimic. Nimicul nu e zero,pentru ca zero e ceva si nimicul e mai mult decat atat. Nimicul e nimic si noi nu stim sa-l observam, pentru ca stam foarte prost cu atentia. Ganditi-va la momentele (care sigur vi s-au intamplat) cand cautati un obiect si nu-l gaseati, ca apoi sa va dati seama ca a fost tot timpul la vedere. Acum ganditi-va cat de usor e sa ratati lucrurile importante pe care nici macar nu le cautati/nu le stiti. Adica cele ce sunt numite "nimicuri". Uneori nimicurile chiar sunt nimicuri, dar de foarte multe ori ele au un cu totul alt inteles si rol. De exemplu, eu si cu prietenii mei mai mergem si stam pe la Gheraiesti. Ce facem acolo? Nimic. Si tocmai asta e frumusetea chestiei.

Folosim de obicei cuvantul "nimic" ca sa exprimam sentimente negative de obicei,ca "n-am chef de nimic". Na, acuma ganditi-va la zilele ingrozitoare de la scoala sau de la servici in care ti-ai dori pur si simplu sa te duci undeva si sa nu mai faci nimic.

Adevarul e ca nu stim sa apreciem nimicul. In general, nu prea le avem cu apreciatu', ca noua ne place kitschu' si superficialitatea.Nu va ganditi la clisee, nu se intampla numai in Romania sau numai cu generatia de pustani.

Nu mai am chef sa scriu. Am chef de un pic de nimic. Am plecat,pa pa!