Ne pare rau!

Toata lumea a aflat despre moartea handbalistului Marian Cozma. Tanar, 26 de ani, sportiv. Am primit mass-uri, multi au scris si pe blogurile lor despre asta.

Sincer, mie nu mi-a afectat ziua cu nimic. Nu e singurul, nici primul, nici ultimul tanar omorat, de tigani sau nu, intr-un club sau nu. Ah, ma scuzati, mi-a afectat ziua. Mancam si am schimbat programul unde erau stirile, ca-mi pica prost mancarea pe un fundal negativ.

Stiu ca par insensibila, dar oamenii mor in fiecare zi. N-am nimic cu saracul om, Dumnezeu sa-l ierte, dar nu stiu de ce cazul asta ar fi mai special? Vreti sa va vorbesc despre alte cazuri speciale? Despre un copilas dulce de 5 anisori care vroia sa traverseze strada si - din cauza masinilor parcate fix langa trecerea de pieton - nu a fost vazut si in urmatorul minut avea creierii imprastiati pe sosea? Sau poate despre o tanara de 18 ani, inteligenta, frumoasa si cu mult chef de viata care nu a mai apucat sa prinda banchetul de sfarsit de clasa a 12a pentru care isi facea planuri alaturi de colegii ei pentru ca a murit de leucemie?

Tot neinteresant, nu? Tot foarte impresionati sunteti? Hmm, probabil nu am inteles eu substratul acestei stiri, ca oricum nu am fost prea atenta la detalii. Dar uite-asa, asta-i parerea mea!

P.S. Sa ridice mana toti oamenii care au auzit de Marian Cozma inainte sa afle la stiri de moartea sa...